Blonde going Cantab: deconstruire, redescoperire și reinventare.

De mai mult timp cred că pentru a avea o relație sănătoasă cu cei din jur, în primul rînd e important să ai o relație armonioasă cu tine însuți. Dar ce se întîmplă oare atunci cînd această relație este destabilizată, oricare ar fi motivul? Ce se întîmplă atunci cînd te pierzi într-o pădure de gînduri care de parcă nici nu-ți aparțin? Cum să le navighezi pentru a reveni la echilibru și cum să te regăsești?

Mi s-a întîmplat acum un an în urmă cînd am ajuns la limită. Nu mă recunoșteam în reflecția propriei ființe. M-am pierdut în esența altei persoane și fiind sigură că anume relația cu acea persoană era cauza acestei destabilizări de personalitate, am decis să rup orice legătură cu persoana dată pentru a reveni la echilibru. Aveam nevoie de claritate, iar persoana dată era ca pietricica pe care o arunci să sară pe apă rezonînd și perturbînd limpezimea esenței mele.

Din păcate, am internalizat multe situații neplăcute, care în continuu le-am retrăit în interiorul meu pe parcurs la marea majoritatea anului. Am crezut că dacă schimb poziția mea geografică, păi voi reuși să schimb și landscape-ul emoțional, dar am ajuns doar să proiectez asupra altor persoane și să evadez în internalizările date. Am avut sentimente de supărăre față de persoana dată, și am crezut persoana dată să fie lașă. Dar cu cît gîndirea mea s-a refocusat pe mine ca subiectul acestei “istoriei”, cu atît mai mult am început să explorez supărarea pe care eu am avut-o față de mine însumi și situațiile în care mă percepeam eu însumi să fiu lașă. Am început să rescriu “istoria” pe care am crezut că o cunosc.

Am avut nevoie de timp, dar m-am împăcat cu mine însumi. M-am deconstruit, m-am redescoperit și m-am reinventat. Am părăsit jungla persoanei în cauză, ca să mă pierd și să mă regăsesc în tropicele mele negociind cu veninoasele realizări, pentru ca în final să fiu capabilă să admir din nou frumusețea sălbaticului.

Senzația de destabilizare, pierderea echilibrului și sensului de sine însuți este una de agonie; și search party-ul poate să dureze. Dar aceste destabilizări sunt ca mișcările plăcilor tectonice care ne schimbă pe noi cum cutremurul schimbă bit by bit lumea în care trăim. Iar în geografia sufletului uman cutremurul nu perturbează liniștea (starea de necutremur), ci starea de linește iesă la evidență datorită cutremurului. 

Cutremurul a trecut.

E liniște.

Eu-s zen!